Înfiinţarea plantaţiilor de mur fără ghimpi
Din cauza creşterii prea viguroase şi a cerinţelor mari faţă de lumină, murul trebuie plantat pe o suprafaţă de teren separată sau, altfel spus, în cultură pură. Cultura de mur fără ghimpi nu tolerează asocierea cu alte specii pomicole şi nici culturile intercalate de plante agroalimentare. G. Mihăescu consideră că murul fără ghimpi nu trebuie plantat alături de gardurile proprietăţii familiare sau în grădinile populaţiei.
Din cauza creşterii prea viguroase şi a cerinţelor mari faţă de lumină, murul trebuie plantat pe o suprafaţă de teren separată sau, altfel spus, în cultură pură. Cultura de mur fără ghimpi nu tolerează asocierea cu alte specii pomicole şi nici culturile intercalate de plante agroalimentare. G. Mihăescu consideră că murul fără ghimpi nu trebuie plantat alături de gardurile proprietăţii familiare sau în grădinile populaţiei.
În ceea ce priveşte epoca optimă de plantare, deoarece plantele nu pot fi vătămate sau distruse de ger, în lipsa stratului de zăpadă şi a mulciului protector, este indicată numai plantarea de primăvară, dar aceasta avand pregătirea terenului şi aplicarea ingrăşămintelor chimice din toamnă. Fertilizarea culturii de mur fără ghimpi constă în aplicarea ingrăşămintelor organice sau a unei ingrăşări organo-minerale.
Ca ingrăşăminte organice se pot folosi gunoiul de grajd bine putrezit, în doză de 30-40 de tone la hectar, gunoiul de păsări, în doză de 10-15 tone la hectar. sau compostul, în doză de 40-60 de tone la hectar. Toate acestea se administrează o dată la 3 ani, deoarece efectul lor se resimte mai bine în anii al doilea şi al treilea; aceste ingrăşăminte se introduc în sol o dată cu lucrarea de toamnă. Rezultate foarte bune se obţin şi cand se aplică ingrăşăminte organice lichide în perioada de vegetaţie: urină de animale şi zeamă de bălegar fermentat diluate cu 4-5 părţi de apă. în gospodăriile populaţiei care posedă animale, folosirea ingrăşămintelor organice este cea mai rentabilă.
Ca ingrăşămant fazial (in cursul vegetaţiei) se foloseşte azotatul de amoniu (200-300 de kilograme la hectar), dat în două reprize (cate o jumătate de doză): primăvara, cu puţin timp inainte de pornirea în vegetaţie, şi în perioada formării şi creşterii fructelor.
Cand se folosesc numai ingrăşăminte chimice, acestea se dau anual sau o dată la doi ani. La ingrăşarea anuală se administrează 300-400 de kilograme de superfosfat şi 200-300 de kilograme de sare potasică la hectar, sub arătura de toamnă, pe intervalele dîntre randuri. Creşterea raportului în favoarea fosforului şi indeosebi a potasiului are rol decisiv în creşterea potenţialului de rodire a culturii de mur fără ghimpi. în anii cand se administrează şi gunoi de grajd, cantităţile de ingrăşăminte chimice se reduc cu 50%.
Distanţele de plantare sunt cuprinse între 2,5-3 metri între randuri (in plantaţiile mecanizate) şi de 1,28-2 metri pe rand (aceasta inseamnă realizarea a 1.666-2.220 de plante la hectar). în grădinile de langă casă şi pe parcele mai mici, unde lucrările de întreţinere se fac manual, G. Mihăescu consideră că distanţa dîntre randuri poate fi redusă la 2 metri, iar cea dîntre plante pe rand este cea arătată mai sus (deci nu se modifică), pentru a permite dirijarea şi legarea tulpinilor pe spalier. în ceea ce priveşte pregătirea materialului săditor, deoarece pentru plantare se folosesc numai marcote fortificate, acestea se pot procura numai dintr-o pepinieră sau pot fi obţinute pe loc în plantaţia proprie. Aceste marcote (de varfuri), chiar dacă nu sunt fortificate, au un sistem radicular bogat, care le permite prinderea în proporţie de 100% dacă se scot cu bulgăre de pămant. Fasonare marcotelor, inainte de plantare, constă în scurtarea tulpinii la 3-4 muguri de la bază, rădăcinile lăsandu-se intacte. Urmează mocirlirea şi repartizarea lor la gropi. În teren desfundat, gropile au dimensiuni de 40x40x30 cm. După plantare, coletul plantei trebuie să se afle la nivelul solului.
Urmează instalarea spalierului, care se face în anul plantării, pentru că încă din primul an plantele formează lăstari lungi, care trebuie palisaţi, pentru a preveni culcarea lor pe sol. Stalpii spalierului se instalează din 10 metri. Ei au o lungime de 2,4 m, din care 60 cm reprezintă partea care se introduce în pământ. Pe stalpii spalierului se pot intinde 3 sarme groase, prima la 80 cm de la nivelul solului, a două la 1,30 m, iar ultima a 1,75 m. Sarmele trebuie să fie bine intinse, pentru că ele suportă o greutate destul de mare. Cand spalierul depăşeşte înălţimea menţionată, baza plantelor rămane aproape permanent umbrită.
Agrotehnica diferenţiată a culturii de mur fără ghimpi
Tăierea de întreţinere şi de fructificare trebuie efectuată în fiecare an, toamna, după incheierea recoltării, cu scopul de a uşura protecţia plantelor pentru iarnă şi de a folosi pentru acoperirea acestor părţi de plantă suprimate cu ocazia tăierii. Lucrarea de tăiere la cultura de mur fără ghimpi constă în 3 operaţii: - suprimarea tulpinilor anuale de prisos (atunci cand numărul lor este de peste 5-6 la o plantă); numai la soiurile hibride se impune această operaţie, deoarece acestea pot forma pană la 9-12 tulpini, deci prea multe. Cand numărul tulpinilor este prea mic (2-3), ele devin prea groase şi se pot frange, cand se culcă pe sol în vederea protejării contra gerului. Tulpinile suprimate, fiind lungi, trebuie fragmentate cu foarfeca, pentru a se manipula mai uşor. în momentul tăierii, în toamnă, tulpinile care au rodit nu sunt uscate complet: - scurtarea tulpinilor anuale care se reţin pentru a fructifica în anul următor. Axul tulpinii se scurtează la 1,8-2,2 m, iar ramificaţiile anticipate de pe el se taie la 3-4 muguri de la bază (20-30 cm); - inlăturarea tulpinilor care au rodit şi sunt în curs de uscare.
În zonele cu ierni blânde, fără temperaturi minime sub minus 18 grade Celsius, unde murul fără ghimpi poate ierna neprotejat, tăierea de întreţinere şi de fructificare poate fi făcută primăvara. Frunzele de pe plante, care cad numai parţial toamna, oferă protecţie tulpinilor contra gerului. Tăierea efectuată toamna este urmată imediat de dezlegarea tulpinilor de pe spalier, aplecarea lor pană aproape de sol şi acoperirea cu materiale de protecţie: frunze uscate, paie, tulpini de porumb sau de floarea-soarelui fragmentate, vreji de fasole etc., în strat gros de 5-6 cm. În grădina de langă casă, tulpinile de mur pot fi menţinute aproape de sol şi paralel cu acesta cu ajutorul unor carlige sau ţăruşi de lemn. În cazul tăierii de primăvară, după efectuarea acestei lucrări urmează palisarea tulpinilor pe spalier, care se verifică în prealabil şi i se intind bine sarmele.
Legarea tulpinilor pe spalier se face în evantai, fircare tulpină se leagă de toate cele trei sarme, astfel ca în centrul plantei să rămană un spaţiu liber, în care vor creşte lăstarii viguroşi formaţi în zona coletului. Deci, organele aeriene ale plantei vor fi separate în spaţiu: tulpinile anuale lateral (in evantai), iar lăstarii de inlocuire vor creşte vertical, în partea centrală a plantei. Se va ţine seama de faptul că tufa se va indesi, faţă de situaţia din momentul tăierii, prin apariţia fraţilor fertili pe tulpinile anuale (cate unul la fiecare nod), a lăstarilor de inlocuire crescuţi din zona coletului şi a lăstarilor anticipaţi, numeroşi şi foarte lungi, ce se formează pe lăstarii de inlocuire a tulpinilor care au rodit. Pe spalier se palisează atat tulpinile (primăvara), cat şi lăstarii de inlocuire, după ce depăşesc lungimea de un metru. Intr-o fază ulterioară, poate deveni necesară şi palisarea lăstarilor anticipaţi, care se apleacă mult şi tind să atingă solul. Trebuie reţinut că murul fără ghimpi necesită, anual, 2-3 palisări: una pentru tulpinile anuale şi încă una sau două pentru lăstari. Dacă nu se intervine cu astfel de operaţii, gradul fructifer (care este provizoriu şi trebuie refăcut an de an) se indeseşte mult, umbreşte sau acoperă complet o parte din fructe şi menţine o atmosferă mai umedă (indeosebi pe vreme ploioasă) care favorizează apariţia şi extinderea mucegaiului.
La cultura de mur fără ghimpi, G. Mihăescu consideră că nu se poate vorbi de o coroană şi nici de tăieri de formare a coroanei - după cum afirmă unii autori -, pentru simplul motiv că fiecare tulpină trăieşte numai 2 ani şi apoi se usucă. Deşi asupra părţii aeriene a plantei se fac 2-3 operaţii pe an (o tăiere şi 1-2 palisări de lăstari), acestea se efectuează uşor, la nivelul solului, dar costul manoperei la un hectar de plantaţie şi materialele necesare pentru legat este relativ mare. În grădina casei, aceste cheltuieli nu se iau în calcul, lucrările fiind făcute de membrii familiei. Cand lăstarii de inlocuire (apăruţi din zonă coletului) depăşesc lungimea de 2 metri, varful lor se palisează orizontal pe ultima sarmă, de regulă spre sud (la toate plantele de pe acelaşi rand). în ceea ce priveşte întreţinerea solului, se va avea în vedere faptul că solul se tasează mai puternic, în principal de către oamenii care participă la lucrările de palisare, de recoltare şi de protejare a plantelor contra gerului. De aceea, pe langă arătura de toamnă şi afanarea solului primăvara, după incheierea tăierii şi a palisării, se mai aplică 2-3 praşile în perioada de vegetaţie.
Buruienile pot fi distruse incepand numai cu anul al doilea an de la plantare, în baza indicaţiilor date de specialiştii agronomi sau a agenţilor de vanzări din zonă. Fiind foarte productiv şi avand o masă foliară şi lemnoasă mare, murul fără ghimpi are nevoie de cantităţi mai mari de apă şi de ingrăşăminte, care trebuie sporite faţă de cultura zmeurului cu circa 50%, dar fără a deveni excesive. Fiind atacat de mai puţine boli şi insecte, deoarece este mai puţin extins în cultură şi deci încă nu există focare de infecţie, calendarul tratamentelor este puţin diferit, dar nu trebuie neglijat.
Tratamentele, doza şi momentul aplicării acestora sunt prezentate în buletinele de avertizare emise de către specialiştii fitosanitari. Recoltarea murelor fără ghimpi se face în reprize, la intervale de 4-5 zile, avand în vedere coacerea eşalonată şi perioada de recoltare, care este de lungă durată. De fiecare dată se recoltează numai fructele care au toate drupeolele negre; cel care prezintă şi drupeole roşii sunt prea acide, deci nu pot fi consumate în stare proaspătă; se pot folosi însă pentru industrializare. Fiind aproape la fel de sensibile la manipulări şi transport ca şi cultura de zmeur, murele nu suportă transvazarea. Ele se culeg direct în ambalaje de mic volum (cutiuţe din plastic de 0,5 kg şi de 1 kg), puse în lădiţe.
Murele destinate industrializării se recoltează în găleţi de plastic sau în cutii căptuşite cu folie, iar depozitarea şi expedierea lor se fac în butoaie inchise ermetic. Murele proaspete trebuie expediate beneficiarilor în ziua recoltării. La fiecare repriză de cules trebuie să se recolteze toate fructele coapte în momentul respectiv, pentru a preveni deprecierea lor. Culesul pe vreme umedă (după ploaie) sau în orele prea calde din cursul zilei contribuie la sporirea perisabilităţii. Fructele ambalate trebuie depozitate în locuri ferite de bătaia directă a razelor solare.
Victor VĂTĂMANU
Ca ingrăşăminte organice se pot folosi gunoiul de grajd bine putrezit, în doză de 30-40 de tone la hectar, gunoiul de păsări, în doză de 10-15 tone la hectar. sau compostul, în doză de 40-60 de tone la hectar. Toate acestea se administrează o dată la 3 ani, deoarece efectul lor se resimte mai bine în anii al doilea şi al treilea; aceste ingrăşăminte se introduc în sol o dată cu lucrarea de toamnă. Rezultate foarte bune se obţin şi cand se aplică ingrăşăminte organice lichide în perioada de vegetaţie: urină de animale şi zeamă de bălegar fermentat diluate cu 4-5 părţi de apă. în gospodăriile populaţiei care posedă animale, folosirea ingrăşămintelor organice este cea mai rentabilă.
Ca ingrăşămant fazial (in cursul vegetaţiei) se foloseşte azotatul de amoniu (200-300 de kilograme la hectar), dat în două reprize (cate o jumătate de doză): primăvara, cu puţin timp inainte de pornirea în vegetaţie, şi în perioada formării şi creşterii fructelor.
Cand se folosesc numai ingrăşăminte chimice, acestea se dau anual sau o dată la doi ani. La ingrăşarea anuală se administrează 300-400 de kilograme de superfosfat şi 200-300 de kilograme de sare potasică la hectar, sub arătura de toamnă, pe intervalele dîntre randuri. Creşterea raportului în favoarea fosforului şi indeosebi a potasiului are rol decisiv în creşterea potenţialului de rodire a culturii de mur fără ghimpi. în anii cand se administrează şi gunoi de grajd, cantităţile de ingrăşăminte chimice se reduc cu 50%.
Distanţele de plantare sunt cuprinse între 2,5-3 metri între randuri (in plantaţiile mecanizate) şi de 1,28-2 metri pe rand (aceasta inseamnă realizarea a 1.666-2.220 de plante la hectar). în grădinile de langă casă şi pe parcele mai mici, unde lucrările de întreţinere se fac manual, G. Mihăescu consideră că distanţa dîntre randuri poate fi redusă la 2 metri, iar cea dîntre plante pe rand este cea arătată mai sus (deci nu se modifică), pentru a permite dirijarea şi legarea tulpinilor pe spalier. în ceea ce priveşte pregătirea materialului săditor, deoarece pentru plantare se folosesc numai marcote fortificate, acestea se pot procura numai dintr-o pepinieră sau pot fi obţinute pe loc în plantaţia proprie. Aceste marcote (de varfuri), chiar dacă nu sunt fortificate, au un sistem radicular bogat, care le permite prinderea în proporţie de 100% dacă se scot cu bulgăre de pămant. Fasonare marcotelor, inainte de plantare, constă în scurtarea tulpinii la 3-4 muguri de la bază, rădăcinile lăsandu-se intacte. Urmează mocirlirea şi repartizarea lor la gropi. În teren desfundat, gropile au dimensiuni de 40x40x30 cm. După plantare, coletul plantei trebuie să se afle la nivelul solului.
Urmează instalarea spalierului, care se face în anul plantării, pentru că încă din primul an plantele formează lăstari lungi, care trebuie palisaţi, pentru a preveni culcarea lor pe sol. Stalpii spalierului se instalează din 10 metri. Ei au o lungime de 2,4 m, din care 60 cm reprezintă partea care se introduce în pământ. Pe stalpii spalierului se pot intinde 3 sarme groase, prima la 80 cm de la nivelul solului, a două la 1,30 m, iar ultima a 1,75 m. Sarmele trebuie să fie bine intinse, pentru că ele suportă o greutate destul de mare. Cand spalierul depăşeşte înălţimea menţionată, baza plantelor rămane aproape permanent umbrită.
Agrotehnica diferenţiată a culturii de mur fără ghimpi
Tăierea de întreţinere şi de fructificare trebuie efectuată în fiecare an, toamna, după incheierea recoltării, cu scopul de a uşura protecţia plantelor pentru iarnă şi de a folosi pentru acoperirea acestor părţi de plantă suprimate cu ocazia tăierii. Lucrarea de tăiere la cultura de mur fără ghimpi constă în 3 operaţii: - suprimarea tulpinilor anuale de prisos (atunci cand numărul lor este de peste 5-6 la o plantă); numai la soiurile hibride se impune această operaţie, deoarece acestea pot forma pană la 9-12 tulpini, deci prea multe. Cand numărul tulpinilor este prea mic (2-3), ele devin prea groase şi se pot frange, cand se culcă pe sol în vederea protejării contra gerului. Tulpinile suprimate, fiind lungi, trebuie fragmentate cu foarfeca, pentru a se manipula mai uşor. în momentul tăierii, în toamnă, tulpinile care au rodit nu sunt uscate complet: - scurtarea tulpinilor anuale care se reţin pentru a fructifica în anul următor. Axul tulpinii se scurtează la 1,8-2,2 m, iar ramificaţiile anticipate de pe el se taie la 3-4 muguri de la bază (20-30 cm); - inlăturarea tulpinilor care au rodit şi sunt în curs de uscare.
În zonele cu ierni blânde, fără temperaturi minime sub minus 18 grade Celsius, unde murul fără ghimpi poate ierna neprotejat, tăierea de întreţinere şi de fructificare poate fi făcută primăvara. Frunzele de pe plante, care cad numai parţial toamna, oferă protecţie tulpinilor contra gerului. Tăierea efectuată toamna este urmată imediat de dezlegarea tulpinilor de pe spalier, aplecarea lor pană aproape de sol şi acoperirea cu materiale de protecţie: frunze uscate, paie, tulpini de porumb sau de floarea-soarelui fragmentate, vreji de fasole etc., în strat gros de 5-6 cm. În grădina de langă casă, tulpinile de mur pot fi menţinute aproape de sol şi paralel cu acesta cu ajutorul unor carlige sau ţăruşi de lemn. În cazul tăierii de primăvară, după efectuarea acestei lucrări urmează palisarea tulpinilor pe spalier, care se verifică în prealabil şi i se intind bine sarmele.
Legarea tulpinilor pe spalier se face în evantai, fircare tulpină se leagă de toate cele trei sarme, astfel ca în centrul plantei să rămană un spaţiu liber, în care vor creşte lăstarii viguroşi formaţi în zona coletului. Deci, organele aeriene ale plantei vor fi separate în spaţiu: tulpinile anuale lateral (in evantai), iar lăstarii de inlocuire vor creşte vertical, în partea centrală a plantei. Se va ţine seama de faptul că tufa se va indesi, faţă de situaţia din momentul tăierii, prin apariţia fraţilor fertili pe tulpinile anuale (cate unul la fiecare nod), a lăstarilor de inlocuire crescuţi din zona coletului şi a lăstarilor anticipaţi, numeroşi şi foarte lungi, ce se formează pe lăstarii de inlocuire a tulpinilor care au rodit. Pe spalier se palisează atat tulpinile (primăvara), cat şi lăstarii de inlocuire, după ce depăşesc lungimea de un metru. Intr-o fază ulterioară, poate deveni necesară şi palisarea lăstarilor anticipaţi, care se apleacă mult şi tind să atingă solul. Trebuie reţinut că murul fără ghimpi necesită, anual, 2-3 palisări: una pentru tulpinile anuale şi încă una sau două pentru lăstari. Dacă nu se intervine cu astfel de operaţii, gradul fructifer (care este provizoriu şi trebuie refăcut an de an) se indeseşte mult, umbreşte sau acoperă complet o parte din fructe şi menţine o atmosferă mai umedă (indeosebi pe vreme ploioasă) care favorizează apariţia şi extinderea mucegaiului.
La cultura de mur fără ghimpi, G. Mihăescu consideră că nu se poate vorbi de o coroană şi nici de tăieri de formare a coroanei - după cum afirmă unii autori -, pentru simplul motiv că fiecare tulpină trăieşte numai 2 ani şi apoi se usucă. Deşi asupra părţii aeriene a plantei se fac 2-3 operaţii pe an (o tăiere şi 1-2 palisări de lăstari), acestea se efectuează uşor, la nivelul solului, dar costul manoperei la un hectar de plantaţie şi materialele necesare pentru legat este relativ mare. În grădina casei, aceste cheltuieli nu se iau în calcul, lucrările fiind făcute de membrii familiei. Cand lăstarii de inlocuire (apăruţi din zonă coletului) depăşesc lungimea de 2 metri, varful lor se palisează orizontal pe ultima sarmă, de regulă spre sud (la toate plantele de pe acelaşi rand). în ceea ce priveşte întreţinerea solului, se va avea în vedere faptul că solul se tasează mai puternic, în principal de către oamenii care participă la lucrările de palisare, de recoltare şi de protejare a plantelor contra gerului. De aceea, pe langă arătura de toamnă şi afanarea solului primăvara, după incheierea tăierii şi a palisării, se mai aplică 2-3 praşile în perioada de vegetaţie.
Buruienile pot fi distruse incepand numai cu anul al doilea an de la plantare, în baza indicaţiilor date de specialiştii agronomi sau a agenţilor de vanzări din zonă. Fiind foarte productiv şi avand o masă foliară şi lemnoasă mare, murul fără ghimpi are nevoie de cantităţi mai mari de apă şi de ingrăşăminte, care trebuie sporite faţă de cultura zmeurului cu circa 50%, dar fără a deveni excesive. Fiind atacat de mai puţine boli şi insecte, deoarece este mai puţin extins în cultură şi deci încă nu există focare de infecţie, calendarul tratamentelor este puţin diferit, dar nu trebuie neglijat.
Tratamentele, doza şi momentul aplicării acestora sunt prezentate în buletinele de avertizare emise de către specialiştii fitosanitari. Recoltarea murelor fără ghimpi se face în reprize, la intervale de 4-5 zile, avand în vedere coacerea eşalonată şi perioada de recoltare, care este de lungă durată. De fiecare dată se recoltează numai fructele care au toate drupeolele negre; cel care prezintă şi drupeole roşii sunt prea acide, deci nu pot fi consumate în stare proaspătă; se pot folosi însă pentru industrializare. Fiind aproape la fel de sensibile la manipulări şi transport ca şi cultura de zmeur, murele nu suportă transvazarea. Ele se culeg direct în ambalaje de mic volum (cutiuţe din plastic de 0,5 kg şi de 1 kg), puse în lădiţe.
Murele destinate industrializării se recoltează în găleţi de plastic sau în cutii căptuşite cu folie, iar depozitarea şi expedierea lor se fac în butoaie inchise ermetic. Murele proaspete trebuie expediate beneficiarilor în ziua recoltării. La fiecare repriză de cules trebuie să se recolteze toate fructele coapte în momentul respectiv, pentru a preveni deprecierea lor. Culesul pe vreme umedă (după ploaie) sau în orele prea calde din cursul zilei contribuie la sporirea perisabilităţii. Fructele ambalate trebuie depozitate în locuri ferite de bătaia directă a razelor solare.
Victor VĂTĂMANU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu